Cartierul Armenesc din Bucuresti

Bucureştiul este un oraş care s-a dezvoltat şi cu sprijinul comunităţilor evreieşti, armeneşti sau greceşti. Comunitatea armească a Bucureştiului a dat nişte nume importante pentru istoria oraşului şi chiar pentru cea naţională. Dintre personalităţile cu ascendete armeneşti îi amintim pe: Manuc Bei, Spiru Haret, Theodor Aman, Krikor Zambaccian, Ana Aslan. Toţi aceştia îşi leagă într-o formă sau alta numele şi de zona armenească din Bucureşti.

Cartierul armenesc este o insulă de identitate a oraşului Bucureşti intre bulevardul Carol I la sud și strada Maria Rosetti la nord, Calea Moşilor la est. Existenţa armenilor la București se leagă de fapt de Calea Moşilor.

Armenii ajung încă din secolele XV-XVI în zona de sud a ţării, aceştia fiind în general negustori, meşteşugari sau comercianţi. Astăzi, comunitatea armenească numără nu mai mult de 1000 de persoane însă de-a lungul timpului comunitatea a fost foarte prosperă, activă şi bine închegată, fapt ce se poate observa dacă te plimbi prin Cartierul Armenesc: străzile Spătarului, Armenească, Donici, Toamnei, Corbeni, Popa Rusu, Franzelarilor etc. Cartierul păstrează încă atmosfera acelor timpuri. Pe aceste stradute vei descoperi povestea formării comunităţii armenesti în Bucureşti şi vei vedea Biserica Armenească ridicată în 1911 de către arhitectul Dimitrie Maimarolu, acelaşi arhitect care îşi leagă numele de Palatul Cercului Militar Naţional sau Palatul Patriarhiei , cea mai veche casă  de locuit din oraş, ridicată de Iacob Melik, în 1822, casă care astăzi găzduieşte Muzeul de Artă Theodor Pallady.

  1. BISERICA  ARMENEASCA 

    Biserica Armenească este un monument important pentru oraș, primul ridicat de comunitatea celor obligaţi din diferite realităţi istorice să-şi părăsească spaţiile lor originare, să meargă din ţară în ţară. Armenii şi-au construit în primul rând un lăcaş de rugăciune înainte de un loc de odihnă, lăcaş care să supravieţuiască în timp.

  2.       

       2. CASA  MELIK 

cea mai veche casă  de locuit din oraş, ridicată de Iacob Melik, în 1822, casă care astăzi găzduieşte Muzeul de Artă Theodor Pallady.

   

 

Conform istoricilor, construcția casei a început în jurul anului 1760. Primul proprietar ar fi fost un boier al cărui nume s-a pierdut între timp. Urmașii boierului au vândut casa în anul 1815 unui negustor armean pe nume Kevork Nazaretoglu. Acesta a murit în 1840 și casa a ajuns în posesia fiului armeanului. Imobilul ce poartă și astăzi numele „Casa Melik” ajunge ulterior pe mâinile arhitecului Iacob Melik, cel care era soțul Anei, nepoata lui Nazaretoglu. La Revoluția din 1848, soții Melik au fost exilați. După 9 ani de exil, cei doi s-au întors și au renovat casa în anul 1857. Aceștia nu au avut moștenitori direcți și casa a ajuns pe mâna comunităţii armene care trăia în zonă. Imobilul a rezistat bombardamentelor atât din primul, cât și din Al Doilea Război Mondial. Din anul 1921 și până în anul 1947 casa a adăpostit un azil, așa cum și-a dorit Ana Melik în testament. Ulterior, imobilul a avut mai mulți proprietari. Astăzi, în Casa Melik funcţionează Muzeul Theodor Pallady, care adăposteşte colecţia soţilor Serafina şi Gheorghe Răuţ. Casa Melik, situată pe strada Spătarului la numărul 22, a fost declarată monument istoric.

  1. Farmacia Gheorghe Hotăranu – cea mai veche farmacie din Bucuresti

Proiectată în stil neoromânesc, de arh. Statie Ciortan, și finalizată în 1925 de antreprenorul italian Ernesto Mazzolini, casa cu farmacie rivalizează, la parter, doar cu Muzeul Farmaciei din Sibiu. La interior s-au conservat impecabil aproape toate elementele de mobilier și dotări farmaceutice, comandate și executate la Viena. Casa se află la intersecția străzilor Vasile Lascăr cu Maria Rosetti și a adăpostit reședința și Farmacia Gheorghe Hotăranu .

În laboratorul de la subsol, acolo unde încă mai există rafturile cu eprubete, recipiente ceramice pictate cu înscrisul substanțelor pe care le conțineau și alte artefacte ce pot fi expuse astăzi într-un muzeu – precum distilatorul original, medicamentele erau preparate manual.

    
Acestea erau așezate mai întâi în dulapurile de la mezanin, pentru ca mai apoi să fie aranjate frumos pe etajerele cu geamuri din cristal și în sertarele de la parter. Renumitul farmacist Hotăranu locuia la etajele superioare ale clădirii, de unde administra treburile zilnice ale farmaciei. A fost membru în comisia chimico-farmaceutică de pe lângă Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, membru al Colegiului General al Farmaciștilor și societar al Oficiului de Aprovizionare Farmaceutic. Veteran în războaiele României din 1913 și 1916-1918, cu grad de locotenent-colonel în retragere din 1945, a fost decorat cu Ordinul Avântul Țării și Ordinul Coroana României din 1926

  1. Schitul Dărvari

     

     Schitul Darvari a fost ctitorit în anul 1834, de către Mihail Darvari și sotia sa Elena, născuta în familia Buzeștilor, care au cumpărat de la ctitorii Bisericii “Icoana” – familia Babeanu – un teren în spatele acestei biserici. Aici, „cu cheltuiala dumnealui caminarului Mihalache Darvari, în zilele Măriei Sale Domnului Alexandru Ghica-Voievod, în 1834 August 10” – cum glăsuia pisania de la intrare – a fost zidită o mică si modestă  biserică din lemn, fără turlă, cu hramul Învierii Sfântului Lazăr,al Sfinților Împarati Constantin și Elena și al Sfinților Voievozi Mihail  și Gavriil, ca loc de rugaciune pentru membri familiei si apropiații acestora. Curtea bisericuței a fost împrejmuită cu ziduri groase și înalte, iar în partea de nord și de vest au fost construite chilii, pentru adăpostirea preoților ce aveau să slujeasca în noul lăcaș.

Te asteptam la Francrocar sa vizitam Romania frumoasa impreuna !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.