Supranumit „Orașul viorilor”, marile săli de concerte din lumea întreagă răsuna de acordurile viorilor create inReghin .
Lutierii reghineni, români, maghiari sau saşi, au devenit celebri datorită artei şi sensibilităţii cu care se practică acest meşteşug.
Reghinul, în sine, este un oraş ce merită vizitat, dar poate constitui şi un punct de plecare pentru diverse drumeții în munții Călimani și Gurghiu și pentru vizitarea atracțiilor turistice din zonă: precum peșterile de mulaj din munții Călimani, zona Andreneasa, vârful Scaunul Domnului, unul dintre cele mai cunoscute puncte turistice ale defileului Mureș.
Reghinul își păstrează atmosfera unui burg transilvănean. În jurul pieței centrale se desfășoară clădiri baroce, neo-clasice, secesioniste și eclectice, o parte din acestea adăpostind în vremile trecute personalități, asociații culturale și instituții care dau un farmec aparte centrului istoric.
Vizitatorii pot descoperi de la cel mai vechi monument al orașului, Biserica Evanghelică, parohia unde a slujit Petru Maior și anume bisericuța de lemn din fosta localitate Reghin-Sat, oaza de tradiție oferită de satul în miniatură al Muzeului Etnografic ‘Anton Badea’ și meșteșugul viorilor, lutieritul, arta care a dus renume mondial orașului.
Parohia unde a slujit Petru Maior
Biserica greco-catolica si Biserica ortodoxa
Reghinul se află la doar 5 km de zona balneară Ideciul de Jos și la o distanță de 25 km de Băile Sărate Sângeorgiu de Mureș.
Reghinul poate de asemenea reprezenta un punct de pornire spre cele patru castele din zonă: castelul Kendy-Kemény în stil Renascentist din Brâncovenești, castelul Teleki în stil baroc transilvănean de la Gornești, castelul de vânătoare de la Lăpușna, castelul Ráckóczi Bornemisza de la Gurghiu.
Prima atestare documentară a Reghinului datează din anul 1228, când localitatea este menționată sub numele de Regun în legătură cu o donație de terenuri, într-o diplomă emisă de Regele Andrei al II-lea al Ungariei.
În anul 1427, Reghinul este amintit ca târg (oppidum). Rol definitoriu în devenirea orașului l-au avut breslele, atestate documentar încă din secolul al XV-lea.
Din punct de vedere urbanistic, centrul nu se dezvoltă în jurul bisericii evanghelice, ci pe locul de târg unde se aflau și tarabele comercianților.
Un eveniment cu un impact major asupra urbei a fost Revoluția de la 1848-49 în timpul căreia a fost incendiat. Refacerea s-a realizat în primul rând în urma eforturilor populației locale, dar și cu sprijinul comunităților din orașele mari săsești și al Curții Imperiale, căreia orașul i-a fost fidel în timpul Revoluției.
Refăcut în urma dezastrelor din perioada revoluționară, Reghinul devine din nou un centru important, fiind ridicat la rangul de oraș liber regesc în 1863 cu dreptul de a trimite deputați în Dieta Transilvaniei.
În 1853 la Reghin s-a înființat o societate de plutărit, cu legături pe Mureș și Gurghiu, apoi apar primele fabrici de cherestea cu acțiune mecanică. Societatea de plutărit a fost, în ceea ce privește amploarea ei, cea mai importantă afacere din Reghinul Săsesc al acelei perioade, fiind cea mai puternică societate de plutărit din Austro-Ungaria până la 1908.
A fost ridicat la rangul de municipiu în 1994 și este al doilea oraș ca mărime din județul Mureș.
In 2020 te asteptam la Francrocar sa vizitam Romania frumoasa impreuna .